Plantele specifice subregiunii Chino-Japoneze se regăsesc cu predilecție în grădina japoneză și pe colina din partea vestică a acesteia.

Dintre arborii și arbuștii întâlniți în acest sector, menționăm: Cercis chinensis – cu frumoasele flori ce apar direct pe tulpină înaintea frunzelor, glicina (Wisteria sinensis), azalee, arborele pagodelor (Ginkgo biloba) – aflat la intrarea în pavilionul japonez, considerat o fosilă vie pentru că este neschimbat de pe vremea dinozaurilor, Metasequoia glyptostroboides – specie descrisă pentru prima dată în 1941, ca o fosilă din era mezozoică și abia apoi descoperită și ca arbore crescând în natură (în China), Broussonetia papyrifera (arborele de hârtie) din scoarța căruia chinezii fabricau hârtie și stofe, diferite specii de Magnolia etc. Tot aici se întâlnesc specii ornamentale originare din Asia: ploaia de aur (Forsythia), gutuiul japonez (Chaenomeles japonica), diverse specii asiatice de liliac (Syringa), hortensii (Hydrangea). Dintre plantele ierboase, ornamentale, specifice acestei subregiuni fitogeografice se pot admira bujorii (Paeonia), stânjeneii (Iris), crizantemele (Chrysanthemum).

Pe aleea care conduce de la grădina japoneză către serele mari, se poate vedea o stâncărie pe care se cultivă plante reprezentative pentru flora Munților Himalaya, Altai și a regiunilor înconjurătoare, unde cresc Anemone altaica (înrudită cu floarea Paștilor), Aster altaicus (steliță), Linum altaicum (o specie de in), Geranium hymalaense, Gentiana tibetica (înrudită cu ghințura).
Pe stâncăria ce reprezintă flora Caucazului, cresc Phuopsis stylosa – un gen cu o singură specie care trăiește doar în Caucaz, Iris caucasica (stânjenel), Veronica gentianoides etc.